Timpul

Recent am participat la un concurs de biologie.Acolo a fost prezentat un proiect despre hemofilie.Si atunci m-a lovit!Noi ne plangem constant ca nu avem timp,dar hemofilicii in Romania traiesc pana la varsta de 40 de ani (cazuri destul de rare). Cum este sa stii ca traiesti maxim pana la 40 de ani?(repet,foarte rar).cat de bine pretuiesti fiecare clipa?sau cat de multi sunt capabili sa se bucure de fiecare clipa?sa treaca peste faptul ca nu vor trai la fel de mult ca persoanele din jurul lor?Cum de nu intra intr-o depresie?
Noi care pana la urma suntem sanatosi nu stim sa apreciem ce avem.Ce avem?O siguranta a zilei de maine.O siguranta ca maine nu ni se vor bloca articulatiile in diferite pozitii.Ca noi vom fi aici.Neaprecierea o observ zilnic,in trafic,la televizor,in ziar.E CHIAR ATAT DE GREU SA APRECIEM CE AVEM?nu,desigur.Dar de ce simplu cand se poate greu?De ce sa nu carcotim putin?Mereu iarba va fi mai verde in gradina vecinului.
Revenind la hemofilie,e trist si faptul ca medicamentul cel mai bun in acest moment a ajuns in Romania recent,in occident existand din anii '90.
Elevul care a facut prezentarea avea hemofilie.M-a surprins cat de plin de viata era.As indrazni sa zic ca el se bucura de viata mai mult ca noi.



Asa ca va indemn sa

Carpe diem!



( HEMOFILÍE, hemofilii, s.f. Boală ereditară, transmisă de mamă numai băieţilor, care constă într-o predispoziţie spre hemoragie, cauzată de prelungirea timpului de coagulare a sângelui. – Din fr. hémophilie. )